Dovleacul (Cucurbita maxima)

Dovleacul (Cucurbita maxima)

 

Regn: Plantae

Încrengatura: Magnoliophyta

Clasa: Magnoliopsida

Ordin: Cucurbitales

Familie: Cucurbitaceae

Gen: Cucurbita 

Zona/ Regiune:

Este originară din America de sud, unde crește de formă sălbatică în Conul Sud. A fost introdusă într-o epocă timpurie în Europa (sfârșitul sec. XVI), ușurința hibridizării sale l-a facut să fie confundat cu dovlecii peregrinilor (Lagenaria siceraria). Azi se cultivă pe mari suprafețe în regiuni temperate din toată lumea.

Dovleacul are cerinta foarte mare fata de lumina, pe terenurile umbrite sau imburuenate productia poate scadea considerabil dar si cerintele fata de umiditatea din sol sunt destul de ridicate, dovleacul avand un coeficient foarte mare de transpiratie.Dar datorita sistemului radicular bine dezvoltat suporta bine perioadele de seceta.

Arhitectura:

Dovleacul este o plantă erbacee anuală cu tulpină flexibilă și agățătoare care creşte de la 50 cm până la 5 m într-un ritm rapid, fiind însă sensibil la îngheţ.  Are sistem radicular bine dezvoltat care patrunde in sol pana la adancimea de 1,8 m si are o capacitate mare de exploatare a rezervelor de apa si hrana din sol.

Frunzele sunt cordiforme (in formă de inima), pentalobulate, de marime mare si cu nervuri bine marcate; prezintă abundantă polozitate pe frunze si tulpină.

Florile sunt galbene si cărnoase.

Fructul prezinta mare variatie (polimorfism); poate fi lung sau sferic, de culoare verde sau portocaliu intens. Pulpa fructului este galbena-portocalie, densă și de gust dulce.

Dovleacul conține în interior numeroase seminte ovale, convexe și netede, de 2-3 cm lungime, care la rândul lor conține un miez alb si comestibil. Mărimea variază între 25- 40 cm diametru, desi există si cazuri excepționale.

Există varietăti de vară cu pilele de culoare deschisă si seminte mai moi (varietate care se conservă puțin timp) si varietăti de iarnă care sunt mai seci si dulci, folosit în produsele de cofetărie (durata de conservare este mai lunga).

Cultivarea dovleacului:

Dovleacul înfloreşte din iulie până în septembrie, iar seminţele se coc în perioada august-octombrie.  Dovleacul se dezvoltă bine în mai toate tipurile de pământ, fie ele uşoare, medii sau grele, atâta timp cât sunt bine drenate. Cucurbita maxima preferă solul acid sau neutru, planta putând fi cultivată la semi-umbră sau chiar şi la umbră. De asemenea, propice pentru dovleac este solul umed.

Ingrijire şi cultivare – seminţele se seamănă direct, la 2-3 săptămâni după ultimul îngheţ, când pământul nu mai este îngheţat sau rece. Se fac muşuroaie din pământ la 90 cm distanţă unul de altul, distanţa dintre rânduri trebuind să fie de 1,2 – 1,8 m. Seminţele se plantează la 2,5 cm adâncime, câte 5-6 în fiecare muşuroi.

Soiurile de dovlecel au perioada scurta de vegetatie de aceea se preteaza cultura in ogor propriu (primavara) si de toamna.

Inaintea culturii in ogor se pot infiinta din toamna culture de ceapa verde, spanac, salata, iar cultura de toamna urmeaza dupa fasole, mazare, cartofi timpurii.

Cultura de dovlecel se infiinteaza prin semanat direct intre 15 aprilie-10 mai pentru cea din ogor si 10 iunie-1 iulie pentru cea din toamna, in teren modelat sau nemodelat.

Se seamana mecanizat la adancimea de 3-6 cm, norma de samanta utilizata fiind de 4-6 kg seminte pe hectar.

Pe terenurile modelate infiintarea culturii se poate realiza dupa urmatoarea schema (80+70) x 50 cm pentru soiurile cu vreji scurte,150 x 150 cm pentru soiurile cu vreji lungi, se realizeaza o desime de 27 de mii de plante cu vreji scurte si 13 mii de plante cu vreji lungi pe hectar.

Pe terenurile nemodelate se seamana manual in cuiburi cate 2-3 seminte, care este acoperit cu un strat de pamant de 2-3 cm dupa schema 100 x 80 cm, se asigura 12,5 de mii de plante pe hectar.

Lucrarile de intretinere consta din raritul plantelor cand acestea au o frunza adevarata lasandu-se 1-2 plante intr-un cuib, se fac 1-2 prasile manual si 2-3 prasile mecanice, se efectueaza musuroitul la cuib, se dau 4-5 udari cu norme de 250-300 m3 de apa la hectar.

Cultura se fertilizeaza fazial, inainte de inceperea fructificarii cu 100-150 kg/ha azotat de amoniu sau cu ingrasaminte organice lichide.

Recoltarea dovleceilor incepe dupa 60-75 de zile de la rasarire, in luna iulie pentru cultura in ogor si dureaza pana la venirea brumelor pentru cea de toamna.Recoltarea se realizeaza manual prin detasarea fructelor cu o portiune de peduncul.

In functie de destinatie si cerinte se recolteaza fructele “in floare” (cand corola nu a cazut) avand 6-10 cm lungime,sau la 12-15 zile de la inflorit si se repeta la 3-4 zile.

Tehnologia culturii fortate si protejate a dovleacului:

Cultura in sere.

Serele se pregatesc dupa tehnologia clasica, in final realizandu-se o modelare cu patru biloane pe travee.

Producerea rasadului se face in functie de infiintarea culturii si tinand seama de varsta rasadurilor, care trebuie sa fie de 35-40 de zile.Semanatul se face in cuburi nutritive cu latura de 8-10 cm, norma de samanta utilizata la un hectar de cultura fiind de 2-2,5 kg.

Se planteaza patru randuri pe travee dupa schema [40+ 3(80)+ 40] x 70 cm, realizandu-se desimea de 20-21 mii de plante pe hectar.

Lucrarile de ingrajire generala sunt asemanatoare celorlalte cucurbitacee.Se asigura polenizarea florilor female si se indeparteaza fructele tarate.

Recoltarea se face esalonat pe masura ajungerii fructelor la dimensiunile cerute.

Cultura in solarii.

Pregatirea solului incepe din toamna, prin strangerea si scoaterea resturilor vegetale ale culturii anterioare si fertilizarea de baza cu 60-80 t/ha gunoi de grajd semidescompus, 50-60 kg s.a. /ha P2O5, 50-60 kg s.a. /ha K2O, ce se incorporeaza in sol odata cu afanarea adanca.In primavara se completeaza fertilizarea cu 50-60 kg s.a. /ha azot.

Producerea rasadurilor se face prin semanat direct in cuburi nutritive, intre 20-25 februarie, norma de samanta uilizata utilizata pentru un hectar de cultura este de 2-2,5 kg.

Se planteaza intre 1-5 aprilie cand in sol se realizeaza o temperatura de 12-15 grade Celsius.Se planteaza in 6 randuri pe latimea solarului de 5,4 m, la distante medii de 90 cm intre randuri si 50 cm intre plante pe rand, astfel se realizeaza o desime de circa 22 de mii de plante pe hectar.

Lucrarile de intretinere sunt aceleasi ca si la culturile in solarii, recoltarea poate sa inceapa in 10-15 mai.

Descrierea si combaterea bolilor la cultura dovleacului:

Descrierea si combaterea manei dovleacului (Pseudoperonospora cubensis).

Plantele sunt atacate in toate fazele de dezvoltare, boala manifestandu-se pe frunze prin aparitia unui numar foarte mare de pete, cu diametrul de 2-24 mm, de regula colturoase, la inceput de culoare verde-galbuie, apoi galbene ca lamaia, pentru ca dupa cateva zile sa devina brune deschis.In dreptul petelor, pe fata interioara a frunzelor, se formeaza un puf cenusiu-violaceu, alcatuit din organele de inmultire asexuata a ciuperci.

In conditiile favorabile dezvoltarii bolii sunt atacate aproape toate frunzele plantelor, incepand cu cele bazale, pe fiecare frunza formandu-se peste 200 pete, care pot sa conflueze si sa distruga astfel portiuni mari din limb.Frunzele puternic atacate se brunifica, se usuca, devin sfaramicioase si cad.

Atacul se manifesta foarte rar pe fructe, acestea raman mici, nu mai ajung la maturitate completa, fiind lipsite de aroma.Infectia apare in prezenta apei pe frunze, la temperature de 16-22 grade Celsius.

In combaterea manei la castraveti se pot utiliza fungicide sistemice cat si cele de contact.

Amintim cateva substante folosite in combaterea manei: Aliette 80 WG folosit in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 l apa), Bravo 500 SC in cantitate de 1,5-2,0 l/ha (20 ml in 10-13 l apa pe 100-130 mp), Folpan 80 WDG in concentratie de 0,15 % (1,5 kg/ha), Funguran OH 50 WP in concentratie de 0,3 % (30 g in 10 l apa), Merpan 80 WDG in concentratie de 0,15 % (1,5 kg/ha) (15 g in 10 l apa), Ortiva 250 SC in concentratie de 0,075 % (0,75 l/ha) (7,5 ml in 8,0 l apa), Polyram DF in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 l apa), Previcur Enegy in concentratie de 0,25 % (2,5 l/ha) (15 ml in 6,0 l apa), Ridomil Gold MZ 68 WG in concentratie de 0,25 % (2,5 kg/ha) (25 g in 8 l apa pe 100 mp), Shavit F 72 WP in concentratie de 0,2 % (2 kg/ha) (20 g in 10 l apa), Zetanil Blu in concentratie de 0,3 % (3,0 kg/ha) (30 g in 8 l apa), Zeama Bordeleza 0,75 % (50 g in 8-10 l apa).

Descrierea si combaterea fainarii la dovleac (Sphaerotheca fuliginea).

Atacul se manifesta numai pe frunze, pe ambele fete sub forma unor colonii albe, prafoase de miceliu, care poate cuprinde tot limbul.Conidiile diseminate transmit infectia in cultura, iar periteciile formate pe frunzele atacate (numai in camp) rezista peste iarna si asa infectia se transmite de la un an la altul.La umiditatea aerului de 70 % si temperatura de 26-28 grade Celsius conditiile sunt optime pentru infectie.

Combaterea fainarii se realizeaza prin tratamente repetate cu fungicide cum ar fi: Tilt 250 EC in concentratie de 0,015 % (4 ml in 26 l apa), Topas 100 EC in concentratie de 0,025 %, Bravo 500 SC in cantitate de 1,5-2,0 l/ha (20 ml in 10-13 l apa), Kumulus DF in concentratie de 0,4 % (30 g in 7,5 l apa), Shavit F 72 WP in concentratie de 0,2 % (2,0 kg/ha) (20 g in 10 l apa), Thiovit Jet 80 WG in concentratie de 0,3-0,4 % (3,0-4,0 kg/ha), Manoxin M60 PU in concentratie de 0,4 % (4,0 kg/ha).

Descrierea si combaterea antracnozei la dovleac (Colletotrichum lagenarium).

Boala este provocata de ciuperca Coletotrichum lagenarium si ataca fructele, tulpina si frunzele. Pe frunze apar pete cafenii care se maresc, se impreuneaza si frunza se sfisie. Pe fata inferioara apare un mucegai rosiatic.Fructele atacate prezinta aceleasi simptome. In aceste pete se localizeaza bacterii care provoaca in final putrezirea fructelor.

Transmiterea bolii se realizeaza prin samanta. Tratarea semintelor este singurul mijloc de prevenire.Indepartartarea resturilor de plante si igiena culturala contribuie de asemenea la prevenirea aparitiei ciuperci.

In combaterea chimica a antracnozei se pot utiliza urmatoarele substante: Dithane M-45 in concentratie de 0,2 %, Dithane Neotec 75 WG in concentratie de 0,2 %,( 20 g in 10 l apa).

Patarea unghiulara a frunzelor (Pseudomonas syringae pv. lachrymans.).

Produce pagube atat la dovlecei de sera cat si la dovlecei din camp, simptomele fiind insa mai vizibile la cele de sera.

Primele simptome apar insa pe frunzele cotiledonate, sub forma unor pete mici, cu aspect uleios la inceput, apoi brune.Pe frunzele adevarate atacul este prezent sub forma de pete delimitate de nervure, din care cauza apar colturoase.Petele sunt hidrozate cu exsudat pe vreme umeda.Frunzele se necrozeaza apar perforate din cauza tesutului uscat al frunzei care se rupe.

Pe fructe petele sunt mici, hidrozate, usor denivelate. Bacteria se localizeaza in tegument semintele fiind si ele infectate.

In sere poate sa apara si tipul de infectie sistemica, prin tulpina si petiol pana la fruct.Aceste plante infectate sistemic, tesutul vascular este ingalbenit iar fructele se inmoaie si pot prezenta exsudat bacterian pe suprafata.

Bacteria se transmite mai ales prin seminte infectate.Resturile vegetale nedescompuse prezinta de asemenea o posibila sursa de infectie.Picaturile de apa ajuta la diseminarea bacteriei in cultura.

Pagube importante pot aparea in culturile irigate si in conditii de precipitatii frecvente in camp.Bacteria necesita temperature ridicate 25-28 grade Celsius, temperatura minima fiind in jur de 0 grade, iar maxima de circa 35 grade Celsius.

Prevenirea si combaterea bacteriei se poate realize prin rotatia culturilor (cel putin un an) si descompunerea cat mai buna a resturilor vegetale.

Combaterea chimica se realizeaza cu substante pe baza de cupru cum ar fi: Zeama Bordeleza in concentratie de 0,75 % ( 50 g in 8 l apa), Champ 77 WG 30 g in 10 l apa, Manoxim C 50 PU in concentratie de 0,4 % (4,0 kg/ha), Funguran OH 50 WP in concentratie de 0,4 % (4,0 kg/ha).

Descrierea si combaterea daunatorilor la cultura de dovleac:

Descrierea si combaterea la paianjenul rosu comun (acarian) (Tetranycus urticae).

Masculul are culoare galbena verzui-deschis, iar in stadiul de adult are culoare bruna. Femela este la inceput de culoare galbena roz si in final devine portocalie. Corpul are o forma elipsoidala la femela si piriform la mascul. Are 5-6 generatii pe an.

Ouale depuse de femele sunt rotunde de culoare albicioasa sau galbuie si au un continut aproape transparent.Odata ce embrionul incepe sa se dezvolte, continutul oului devine tulbure, iar ouale se ingalbenesc.La o temperatura de 15 grade Celsius embrionulul se dezvolta in decursul a 15 zile, iar la o temperatura de 30 grade Сelsius dezvoltarea embrionului se relizeaza in doar in 2-3 zile.Din ouale fecundate ies femele, din cele nefecundate masculi.Paiajenul rosu se hraneste cu continutul celulelor plantei.

Prezenta paianjenului este semnalata de petele mici de culoare alba de pe frunze (mai ales cele de pe partea inferioara a frunzei) si a unei panze de paianjen tesute in jurul plantei sau a anumitor parti ale plantei.In cazul unei contaminari masive, frunzele se inalbesc din cauza leziunilor multiple.Planta este in totalitate acoperita cu o panza de paianjen, iar pe extremitatile frunzelor si a mugurilor de floare se acumuleaza o masa de trupuri miscatoare.

Acarianul rosu comun ierneaza in stadiu de adult sub resturile vegetale.Acarienii colonizeaza partea inferioara a frunzelor, frunzele atacate se recunosc prin aparitia unor pete de culorare galbui care corespund intepaturilor facute de paianjen.La un atac puternic frunzele atacate se usuca si cad.

Combaterea chimica se realizeaza cu insecto-acaricide cum ar fi: Vertimec 1,8 % in concentratie de 0,1 % (1,0 l/ha), Milbecnock EC in concentratie de 0,075 % (10 ml in 13 l/apa), Omite 570 EW in concentratie de 0,1 % (10 ml in 10 l/apa),Nissorun 10 WP in concentratie de 0,04 % (5 g in 12 l/apa).

Descrierea si combaterea la tripsului tutunului (Trips tabaci)

Tripsul este unul dintre cei mai raspanditi daunatori ai plantelor din agricultura. In conditii de sera este imposibila distrugerea in totalitate a tripsilor.

Lungimea insectelor adulte este de 2-2,5 mm, iar grosimea corpului nu este mai mare decat 1 mm. Adulti sunt de culoare mai inchisa – neagra sau maro.Aparitia lor se poate pune calendaristic in lunile martie-aprilie.Larvele sunt de culoare galbena sau verzui, acest fapt le permite sa fie cu greu distinse pe suprafata frunzei si a plantei.

Femela depune ouale in tesuturile frunzelor si a florilor.O femela poate sa depuna in jur de 100 de oua.Dupa 3-5 zile de dezvoltare embrionara apar larvele, care timp de 8-10 zile de viata pe suprafata frunzei naparlesc de patru ori.Larvele patrund in sol la adancimea de 15 cm, unde inca peste 4-5 zile se transforma in insect adulte aripate.Dezvoltarea unei generatii dureaza 15-20 de zile.

Combaterea chimica a tripsului tutunului se se realizeaza prin tratamente cu insecticide cum ar fi: Mospilan 20 SG in concentratie de 0,04 % (4,0 kg/ha),, Laser 240 Sc in concentratie de 0,05 %, Confidor Energy in concentratie de 0,08 % (0,8 l/ha), Nuprid Al 200 SC in concentratie de 0,075 % (0,75 l/ha), Actara 25 WG in concentratie de 0,02% (0,2 kg/ha).

Descrierea si combaterea la paduchele verde (Myzodes persicae).

Femelele depun ouale toamna, la baza mugurilor sau in crapaturile scoartei ramurilor speciilor samburoase, dar si in gradinile de legume si in sere. Este o specie migratoare.

Paduchii formeaza colonii masive pe partea inferioara a frunzelor, se hranesc prin sugerea sevei plantelor. Datorita acetui fapt frunzele se necrozeaza si se rasucesc, formand pseudocecidii. Plantele atacate sufera si se debiliteaza, ducand la scaderea productiei.

Femelele au corpul globulos, oval, verde-deschis sau verde-inchis.Antenele sunt negre. Picioarele sunt galben-deschis, mai scurte, aproximativ 1/3 din lungimea corniculelor. Femelele aripate au capul si toracele negre, iar abdomenul verde galbui sau roscat. Pe partea dorsala prezinta o pata mare de culoare neagra cu 1-2 dungi transversale si 4 pete laterale. Antenele sunt negre, picioarele sunt galben-deschis cu tarsele negre. Corniculele sunt brune, coada este aproape 2/3 din lungimea cornicolelor.

Combaterea chimica la paduchele verde se realizeaza prin stropiri cu insecticide cum ar fi: Decis Mega 50 EC in concentratie de 0,02 % (0,2 l/ha), Faster 10 CE in concentratie de 0,03 % (2 ml in 6,6 l/apa), Confidor Energy in concentratie de 0,06% (0,6 l/ha), Mospilan 20 SG in concentratie de 0,0125 % ( 1,5 g in 12 l/apa).

Valoare nutritiva si indicatii:

In unele tari floarea se consuma ca legumă; fructul se conservă, în condiții adecvate de lumină, temperatură și umiditate, până la 6 luni în condiții bune. Este bogat în β-carotină și glucoză. Semințele sunt cunoscute sub numele de seminte de dovleac și li se atribuie proprietăți medicinale în medicina naturistă. Miezul galben-portocaliu al dovleacului conţine 9,9% de glucide, vitaminele B, B1, B2, potasiu, cal­­­­ciu, magneziu şi fier. Dar lista continuă:

Vitamina E din pulpă şi din seminţe previne îmbătrânirea, apariţia ridurilor, pigmentaţiei nedorite, de asemenea, şi dereglările în sistemul reproductiv, îm­bunătăţeşte circulaţia periferică. Iar în organismul fe­meilor diminuează efectele sindromului premen­strual.

-Acidul linoleic din seminţe sau din uleiul de dovleac întăreşte membranele celulelor, acţionează asupra proceselor intracelulare, reglează formula sân­gelui. Are o importanţă imensă în dezvoltarea creieru­lui fătului pe toată perioada de sarcină, precum şi în activitatea cerebrală a adulţilor.

-Vitamina T, rar întâlnită în alte plante, ajută femeile ce nu pot să rămână însărcinate din cauza greutăţii corporale. Vitamina T favorizează digestia ali­mentelor grele, nesănătoase, şi previne depunerea de grăsime.

Fosforul acţionează asupra libidoului, măreşte potenţa, iar zincul îmbunătăţeşte calitatea şi cantitatea de spermă, mărind şansele de procreare. Până nu de­mult, cea mai “sexuală” legumă se considera ţelina. În Roma antică, ostaşii plecau la război cu seminţe de ţe­li­nă şi cu usturoi, ca să obţină vic­torii glorioase. În ur­ma unor cerce­tări recente, a apărut un alt concu­rent – dovlea­cul. Seminţele de do­vleac, la fel ca cele de floa­rea-soa­re­­lui, măresc dorinţa sexuală, dimi­nu­ează oboseala.

Tratamente interne:

Insomnie. Se consumă de două ori pe zi câte 50 g de dovleac copt sau se beau de trei ori pe zi 100 ml decoct de pulpă fiartă într-o can­titate mică de apă. Se poate îndulci cu o linguriţă de miere de albine.

Afecţiunile ficatului, supra­ponderalitate. Zilnic se mănâncă 500 g de pulpă crudă sau coap­tă şi se beau 1-2 pahare de suc de dovleac, proaspăt stors.

Edem în caz de afec­ţiuni car­diace. Pe parcursul zilei, se bea câte o linguriţă de suc, la fiecare oră, în total 200-250 ml pe zi.

Afecţiunile sis­temului nervos aso­ciate cu hipertensiune şi insom­nie. Se mi­xează sau se toacă în ma­şina de carne un kilogram de pulpă de dovleac şi 2 lămâi de mărime mare, cu coajă, dar fără seminţe. Se mai adaugă un kilogram miere de albine sau zahăr, şi se pune ames­tecul în borcane cu filet. Se păstrează la rece. Se consumă câte o lingură cu 30 minute înainte de masă, de trei ori pe zi.  Dovleacul favorizeaza fertilitatea.

Preparat diuretic şi co­lagog. Afecţiunii i se spune în popor “bilă leneşă”. Se toacă mă­runt 2 linguri cu codiţe verzi sau uscate de dovleac şi se fierb 15 minute, în 500 ml de apă. Decoctul răcit şi stre­curat se bea în timpul zilei, în 3-4 reprize.

Afecţiunile hepatice cu dureri. Se adună 30-40 de co­diţe, se rup mărunt şi se usucă în cuptorul puţin încălzit. Într-un vas emailat, se pun 2 lin­guri cu vârf de codiţe, se toarnă 500 ml apă rece şi se pun la fiert pe foc mic. Se lasă să clocotească 2 mi­nute şi se infuzează acoperit 3 ore. Se beau câte 100 ml, de trei ori pe zi, cu 30 minute înainte de masă, timp de 2-3 luni.

Constipaţie. Se dau pe răză­toare 300-400 g de dovleac crud şi se mănâncă zilnic, pe stomacul gol, cu puţin ulei nerafinat sau amestecat cu o lingură de tărâţe cernute prin sită de mă­lai şi prăjite puţin pe tigaie uscată (fără ulei). Se adaugă şi o linguriţă de seminţe de in, făcute pulbere în râşniţa de cafea.

Obezitate. Supraponderalilor le vor fi de mare folos dietele cu 1,5 kg de dovleac pe zi, fiert sau copt la cuptor. Se mănâncă împărţit în 5 doze, cald sau rece. Se poate servi stropit cu suc de grepfrut sau lămâie. Pentru arderea mai rapidă a grăsimilor se con­dimen­tează cu boia de ardei iute.

Astm bronşic. Se dau pe răzătoare 500 g de do­vleac crud, se amestecă cu 100 g de petale de tran­dafir, 5 frunze de pătlagină tăiate mărunt, 2 linguri de mie­re de albine şi un litru de vin roşu sec. Ames­tecul se pune pe foc, se aduce până la punctul de fierbe­re, dar nu se lasă să dea în clocot. Se infuzează 24 de ore sub ca­pac, apoi se strecoară şi se stoarce bine. Se bea câte o lingură, de cinci ori pe zi, 2-3 săptă­mâni.

Gută, pietre la rinichi, stres. Un dovleac întreg, spălat bine, se coace în cuptor. Se curaţă de coajă şi seminţe, se pune pulpa în borcănele sau alte recipiente şi se păstrează în frigider sau în congelator. Se mănâncă câte 1-2 linguri, de trei ori pe zi, cu 20 minute înainte de masă.

Potenţă. Zilnic se consumă cel putin 30 de se­minţe crude, în combinaţie cu alte remedii fitotera­peutice. Cercetări recente au dovedit că dovleacul este mai eficient decât Viagra.

Helmintiază. Cel mai sim­plu tratament este con­su­mul unei can­tităţi de 100 g de seminţe decojite, crude, care se mestecă lung, apoi, după o oră, se bea o lingură de ulei de ricin. Procedura se repetă de trei ori pe săptămână, timp de 3-4 luni.

Tratamente externe:

Dureri de dinţi. În cutia cu me­dicamente, în fiecare casă, tre­buie să avem câteva codiţe uscate de do­vleac. Codiţele se toacă mărunt, se macină cu râşniţa de cafea şi se confecţionează o ţigară. Se fumează fără ca să ajun­gă fumul în plămâni. Se ţine câteva secunde în gură.

Arsuri. O bucată de tifon steril, împăturit, se îmbibă cu suc de dovleac proaspăt stors şi se aplică pe locul afectat.

Eroziuni ale colului uterin. Se face un tampon din miezul curăţat de semin­ţe, se înveleşte într-o bucată de tifon prevăzută cu un şnur şi se introduce în vagin, înainte de culcare. Dimineaţa se scoate cu aju­torul şnu­rului. După o săptămână se face un control la medicul specialist.

Mastopatie. Pulpa de do­vleac tocat sau sucul se apli­­că pe locul bolnav, de 4 ori pe zi, pentru 30-40 de mi­nute. Pansamentul cu pulpă sau suc se întrebuin­ţează şi în cazuri de eczeme, arsuri, li­cheni, erupţii.
Acnee, puncte negre pe faţă. Pielea feţei se freacă de 2-3 ori pe zi cu un cubuleţ decupat din do­vleac crud. După 10 minute se spală cu apă rece. Sau se pune la congelator suc de dovleac şi se procedează la fel.
Miezul spumă din mijlocul dovleacului, de care sunt prinse seminţele, este folosit de sute de ani în medicina populară, pentru tratarea rănilor, eczemelor, arsurilor, coşurilor, panariţiului unghial.

Contraindicaţii:

Consumarea dovleacului crud este contraindicată persoanelor cu gastrită, cu aciditatea sucului gastric scăzută, cu ulcer gastric. Persoanele care suferă de balonări şi cei care se află în perioada acutizării bolilor cronice ale stomacului trebuie să folosească dovleacul cu precauţie.

Surse:

http://www.formula-as.ro

http://ro.wikipedia.org

http://www.rodulpamantului.ro

http://www.agropataki.ro



Related Articles

Porumbul (Zea mays)

  Zona/Regiune:   –Porumbul (Zea mays ssp. mays, regional păpușoi, cucuruz) este o cereală originară din America Centrală cultivată azi în multe regiuni ale lumii ca plantă alimentară, industrială și furajeră, reprezintă alaturi de

Cartoful (Solanum tuberosum)

  Zona/Regiune: -Cartoful a fost descoperit în Peru, de către spanioli, cam pe la 1530 și introdus, puțin după aceea, în Spania și

Ciresul (Prunus avium)

Zona/ Regiune: Ciresii, sint originari, probabil, din regiunea dintre Marea Caspica si Marea Neagra. Ciresii au fost cultivati in Grecia