Coada Soricelului (Achillea milefolium)

Coada Soricelului (Achillea milefolium)

 

Iti sare in ochi cu frunzele acelea verzi si fine, cu florile albe si parfumate, raspandind, mai ales pe caldurile toride ale verii, un miros aromat-amarui. Alaturi de papadie, Coada-soricelului este planta medicinala cea mai raspandita de la noi din tara, fiind intalnita din campie si pana in zona montana inalta. Totodata, este si una din plantele cu cea mai indelungata “cariera medicala” de pe teritoriul Romaniei, dovezi arheologice aratand ca ea era folosita in scopuri rituale si terapeutice cu cel putin patru-cinci mii de ani in urma. Denumirea dacica a acestei plante, “chodela”, a fost consemnata in tratatele lui Dioscoride (medic militar roman) si – asa cum se poate lesne remarca – este destul de apropiata de cea romaneasca din prezent. In Moldova, in nordul si in centrul Transilvaniei, precum si in nordul Olteniei, Coada-soricelului era folosita drept cicatrizant, calmant pentru “oparitura” (alergie cutanata), ca planta aperitiva. In zona de vest a Transilvaniei, era folosita in scaldatori pentru pruncii debili, ca spalaturi in “poala alba” (leucoree), ca cicatrizant dupa extractiile dentare. In Bucovina, ceaiul de Coada-soricelului se lua atunci cand tinerelor femei “nu le veneau randurile” (amenoree), pentru “schimbarea sangelui” (dezintoxicarea organismului si intarirea imunitatii), inaintea venirii toamnei. In nordul si estul Moldovei, Coada-soricelului se mai folosea intern contra “aprinderii de mate” (colon iritabil sau colita de fermentatie), extern contra “tranjilor” (hemoroizi sangeranzi) si, tot extern, pentru inchiderea rapida a ranilor. In peste o suta de afectiuni si tulburari, este consemnata folosirea Cozii-soricelului in medicina populara romaneasca si in cea europeana. Iar cercetarile facute in diverse laboratoare de medicina si farmacie ale lumii confirma, treptat, tot mai multe din aceste utilizari medicinale.

Zona/ Regiune:

 

– Plantă cu amplitudine ecologică foarte largă, fiind răspîndită atît în locuri însorite cît şi umbrite din zona de şes pînă în cea montană, în întreaga ţară, prin fîneţe, poieni, margini de păduri, drumuri şi căi ferate, cu predilecţie pe soluri nisipoase uşoare.

-Este o planta care iubeste in mod special lumina soarelui, de care are nevoie din abundenta, in rest, fiind foarte rezistenta la lipsa de umiditate, la conditiile de sol si la temperaturi (rezista la cele mai puternice canicule, dar si la gerul iernii).

-O gasim pe pajisti, prin fanete, pe marginile raurilor si ale paraielor, pe langa drumurile de tara si in locurile virane.

-Se recomandă să se valorifice planta din zonele mai joase şi mai sudice, unde sintetizează o cantitate mai mare de uleiuri eterice.

-Zone favorabile sînt Cîmpia Bărăganului, Cîmpia Dobrogei, Cîmpia Burnazului, Cîmpia Olteniei (judeţele Dolj şi Olt), Cîmpia Timişului.

-Se culege pe vreme uscata, de preferinta in miezul zilei, cand are concentratia maxima de uleiuri volatile. Pentru cules, avem nevoie de un cutitas sau, mai bine, de o foarfeca de gradina, cu care se taie tulpina inflorita. Standardele de culegere ale plafarurilor este ca tulpina sa nu aiba mai mult de 30 de centimetri lungime (partea de tulpina neavand decat foarte putine principii active). Ase culege doar partea de inflorescenta, aproape fara codita, din doua motive: 1. Are efectele terapeutice cele mai puternice. 2. In locul taieturii, planta va lastari mai usor, dand in scurta vreme (3-5 saptamani) si mai multe flori, asigurandu-i astfel perpetuarea.
-Perioada culesului incepe in iulie si dureaza pana la sfarsitul lui octombrie.

-Dupa culegere, planta se intinde la uscat in strat de maxim opt centimetri grosime, intr-un loc lipsit de umiditate, umbrit si bine ventilat. Se poate usca foarte bine si in buchetele, care de asemenea se atarna intr-un loc umbrit. Dintr-un kilogram de planta proaspata se obtin, dupa uscare, doua – trei sute de grame de produs lipsit de umiditate. Coada-soricelului uscata se pastreaza in pungi de hartie sau in saculeti de panza, in locuri intunecate si lipsite de umezeala.

Arhitectura:

 

– Specie ierboasă perenă, înaltă de 20-80 cm.

-Partea subterană: rizom lignificat, oblic sau orizontal, cu stoloni subterani.

-Tulpini aeriene: de două categorii: tulpini florifere groase pînă la 0,5 cm ramificate terminal, foliate, cu internodii lungi şi păroase terminate cu inflorescenţe mici şi tulpini sterile cu internodii scurte, purtînd numai frunze;

-Frunzele: dispuse altern, lanceolate, pînă la 30 cm lungime şi 1-4 cm lăţime, cele bazale şi de 8 cm în medie, cele tulpinale de 2-3 ori penat sectate cu lacinii foarte înguste.

-Florile sunt dispuse în corimburi compuse din peste 100 antodiiovoide, lungi de 4-6 mm, cu involucru din bractee păroase. La fiecare antodiu sînt 5-6 flori radiale albe cu corola cu 3 lobi, femele şi cea 20 flori tubuloase, hermafrodite, cu corola cu 5 dinţi, 5 stamine concrescute şi ovar inferior.

-Fructul: achenă alungită (cca. 2 mm), grosime 0,2-0,4 mm.

Tehnologia de cultură:


-Fiind o plantă perenă şi cu conţinut bogat în ulei esenţial, se recomandă ca terenul pe care urmează să se cultive Coada şoricelului să fie 2-3 ani cultivat cu plante prăsitoare, după care terenul se va menţine curat de buruieni în tot timpul anului. Nu se recomandă să revină pe acelaşi loc decît după 4-5 ani, deoarece se înmulţesc mult bolile şi dăunătorii care diminuează mult producţia.

-Atît producţia de flori cît şi aceea de părţi de plantă înflorită este simţitor îmbunătăţită datorită îngrăşămintelor naturale sau chimice, în special cele fosfatice şi azotoase. Cantităţile necesare se administrează în funcţie de fertilitatea naturală a solului, planta premergătoare şi nivelul agrotehnic.

-Îngrăşămintele naturale nu se recomandă a fi încorporate direct, ci la planta premergătoare. Cantitatea necesară este 10-15 t/ha.

-Îngrăşămintele cu fosfor la înfiinţarea culturii sînt în general la nivelul a 50-60 kg /ha s.a., iar cele cu azot de 70-80 kg /ha s.a.

-Îngrăşămintele fosfatice se încorporează odată cu executarea arăturii, iar cele azotoase în două epoci şi anume: jumătate la pregătirea patului germinativ şi jumătate la 35-40 zile de la răsărire.

-În anul III şi IV de cultură, printre rînduri, toamna, se încorporează 15-20 kg/ha s.a. îngrăşăminte fosfatice şi anual primăvara la prima praşilă cîte 10-15 kg/ha s.a. îngrăşăminte azotoase.

-Pentru reuşita deplină a culturii, terenul trebuie pregătit grădinăreşte; astfel, după recoltarea plantei premergătoare se execută o arătură de 25-30 cm. Concomitent cu arătura se execută discuirea şi grăparea energică a solului în aşa fel încît acesta să fie bine mărunţit. Ultima lucrare înainte de semănat este tăvălugitul care se execută în funcţie de umiditatea din sol.

Inmultire:

-Cel mai potrivit mod de înmulţire este semănatul direct în cîmp, în pragul iernii. Distanţa optimă de semănat este de 50 cm între rînduri, iar pe rînd 12-15 cm, astfel că la m2 vor fi în medie 12-16 fire.

-Adîncimea de semănat nu trebuie să depăşească 0,5 cm datorită dimensiunilor mici ale seminţelor (la 1 g intră 7408 seminţe, iar greutatea medie a 1000 seminţe este de 0,135 g). Semănatul se execută cu semănătoarea Saxonia, SU-29, SUP-21 pentru seminţe mici.

-Cantitatea de sămînţă la hectar este de 3 kg cu o puritate de 90%, germinaţia 70% şi umiditatea maximă 13%. Reglarea semănătorii trebuie făcută corect pentru a asigura uniformitatea, adîncimea de semănat şi densitatea.

-Seminţele germinează în sol în 45 – 60 zile, iar primele 2 frunze adevrărate apar la 7-9 zile de la germinare. Ca lucrări de întreţinere se execută două praşile manuale şi tot atîtea mecanice, în funcţie de starea de îmburuienare a terenului.

-Răritul se execută cînd plantele au 5-8 cm înălţime şi se lasă o distanţă de 12-15 cm între plante pe rînd.

-Cultura poate fi menţinută timp de 4-5 ani, rărindu-se după necesitate la 10-15 cm pentru a preveni alungirea exagerată a tulpinilor, cît şi pentru a evita în felul acesta culcarea tulpinilor sub acţiunea unor ploi torenţiale sau a vînturilor puternice. Numărul optim de plante la m2 fiind de 12-16, iernarea plantelor se va face după o cosire la înălţimea de 10-15 cm. Evaluarea producţiei de inflorescenţe se face ca la florile de nalbă, iar cea a părţilor aeriene înflorite este similară celei de maghiran.

Recoltarea inflorescenţelor:

-Se începe în momentul în care majoritatea florilor sînt complet deschise, de preferinţă spre sfîrşitul înfloririi în zile senine, după orele 10 (intre orele 12-14 conţinutul în azulen este maxim).

-Florile se taie de la locul unde începe să se ramifice inflorescenţele. La acelaşi moment optim de recoltare se execută şi tăierea plantei în lungime de max. 20 cm măsurată de la vîrf în jos, aceasta cînd se cere în mod special Herba Miilefolii.

-Plantele vor înflori din nou şi permit o nouă recoltare de inflorescenţe sau de plantă întreagă în luna septembrie. La prima recoltă se poate obţine o producţie medie de 600-700 kg /ha inflorescenţe uscate sau de 1000-1500 kg/ha plante cu inflorescenţe, iar la a doua recoltă se obţin 300-350 kg /ha inflorescenţe sau 500-700 kg /ha plantă cu inflorescenţe.

Recoltarea produsului din flora spontană:

Se face cu secera sau cosorul, începînd din mai pînă în septembrie, în aceleaşi condiţii ca la cultură.

Pregătirea produsului în vederea prelucrării:


-Uscarea se face pe cale naturală la umbră, cînd practic nu scade conţinutul în proazulenă, în strat subţire şi condiţii de ventilare; la temperatura camerei de 18-20°C, uscarea durează 36-56 ore. Uscarea pe cale artificială se execută la temperatura de 33-35°. Randamentul la uscare este de 3,5-4/1. După deshidratare produsul (atît inflorescenţele cît şi iarba) se păstrează bine la loc uscat şi ferit de lumină în vrac sau ambalat în saci textili I şi II.

-Condiţiile tehnice de recepţie:

-Inflorescenţe cu flori alb-crem şi bractee verzi de la punctul de unire cu tulpina. Se admit max. 5% flori brunificate, corpuri străine organice 0,5% şi minerale 0,5%, iar umiditatea maximă 13%.

-Pentru produsul Herba Millefolii se recepţionează tulpinile cu inflorescenţe (în momentul înfloririi), în lungime de cel mult 20 cm de la vîrf. Se admit max. 2% plante cu flori brunificate şi fructificaţii, corpuri străine organice 0,5% şi minerale 1%, iar umiditatea maximă 13%.

Compoziţie chimică:


-Părţile aeriene recoltate la înflorire şi uscate ale plantei conţin 0,10-0,40% ulei volatil, iar inflorescenţele pînă la 0,50%. Din unele zone ale ţării s-au recoltat probe de inflorescenţe care uscate în condiţii naturale, la aer, au avut un conţinut de pînă la 0,80% ulei volatil bogat în camazulen.

-Randamentul în producţia curentă este de cea 0,20% ulei volatil obţinut din materia primă uscată corespunzător.

-Uleiul volatil conţine 8-10% compuşi triterpenici monociclici, precum şi triterpene biciclice, ca: d-α-pinen, 1-borneol, trionă, cariofilen, alte sesquiterpene şi alcooli sescviterpenici, acid salicilic, formic, acetic, izovalerianic şi camazulen.

-Conţinutul în camazulen variază între 0,01 şi 0,10% în inflorescenţe, iar în uleiul volatil între 20 şi 30%. Prin selecţie s-au obţinut în ţara noastră inflorescenţe conţinînd 0,52% ulei volatil cu 81% camazulen, iar în părţile aeriene 0,23-0,25 % ulei volatil (respectiv 20,8-30,7% camazulen).

-Conţinutul în camazulen diferă în funcţie de specie, momentul înfloririi, caracterul individual, modul de uscare, depozitare etc.

-Pe lîngă ulei volatii, părţile aeriene ale plantei conţin o substanţă amară de natură glico-alcaloidică (după unii glicozid cianogenetic) achileină, tanin (cca. 3%), acid aconitic, asparagină, colină, acid ascorbic (cca. 0,30%) în frunzele uscate, ulei gras (cca. 2%) format din acizii linoleic, oleic, miristic, palmitic şi gliceride ale acestor acizi, alcool cerilic liber şi sub formă de acetat, rezine (cca. 0,6%) un glicozid benzaldehidcianhidrinic, săruri de magneziu etc.

Acţiune farmacodinamică – utilizări terapeutice:


În unele zone se pisa planta, ori numai frunzele ei, se storcea seva pe rana sau taietura, iar cu resturile se legau. În alte parti, frunzele se pisau, se amestecau cu grasime si asa se puneau, ori se uscau, se sfarâmau si se presara praful.
-Frunza pisata si amestecata cu rasina se punea pe buboaie, ca sa le grabeasca coacerea, spargerea si vindecarea. Tot cu el se tratau petele de pe fata, pecinginea.
-Frunzele uscate si sfarâmate se puneau între degetele de la picioare contra oparelilor, iar crude si pisate pe bataturi.
-În amestec cu usturoi se faceau cu ele legaturi contra durerilor de masele.
-Ceaiul sau decoctul se folosea în multe parti contra bolilor de piept. Ceaiul din vârfurile florale se lua contra tusei uneori în amestec cu cimbru si musetel când se lua si contra astmului. Se mai faceau bai la dureri de picioare, amestecate cu flori de fân.

-Peste tot se întrebuinta pentru bolile aparatului digestiv, dureri de stomac, colici intestinale, diaree.
-Pentru bolnavii cu ulcer se fierbeau frunzele de jos nu cele care cresteau în sus pâna scadea apa la jumatate, iar apoi se lua de trei ori pe zi înainte de mesele principale câte o ceasca.

Preparate pe baza de Coada-soricelului:

-Sucul de Coada-soricelului:

Se obtine din planta proaspat culeasa, cu ajutorul mixerului (blenderului): in vasul mixerului se pun 50 de grame de planta foarte bine spalata si 50 ml de apa de izvor, dupa care se omogenizeaza prin mixare, iar amestecul rezultat se stoarce prin tifon. Se iau 50 ml pe zi din acest suc, pentru tratarea afectiunilor hepato-biliare, a celor intestinale si a inapetentei.
Extern sucul se foloseste sub forma de comprese aplicate pe locul afectat, pentru tratarea bataturilor, a arsurilor usoare, precum si pentru a favoriza cicatrizarea rapida a ranilor.

Pulberea de Coada-soricelului:

Se obtine prin macinarea cat mai fina cu rasnita electrica de cafea a partilor aeriene. Depozitarea pulberii se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum doua saptamani (deoarece substantele volatile se evapora rapid). De regula, se administreaza de 4 ori pe zi cate o lingurita rasa, pe stomacul gol.

-Infuzia combinata de Coada-soricelului:

 

Se pun la macerat 3-4 linguri maruntite de Coada-soricelului, in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de infuzie combinata de Coada-soricelului, care se foloseste intern (2-3 cani pe zi).

-Tinctura de Coada-soricelului:


-Are cele mai bune efecte pentru tratarea infectiilor, inflamatiilor si a leziunilor pielii, afectiuni unde este nevoie de un preparat dezinfectant, mai multe substante cicatrizante si antiinflamatoare din Coada-soricelului fiind cel mai bine extrase in alcool. Pentru obtinerea acestui preparat se pun intr-un borcan cu filet douazeci de linguri de pulbere de inflorescente de Coada-soricelului, peste care se adauga doua cani (500 ml) de alcool alimentar de 70 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa sa macereze vreme de doua saptamani, intr-un loc calduros, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Intern, se administreaza din acest remediu de patru ori pe zi cate o lingurita diluata in putina apa.

-Cataplasma cu Coada-soricelului:


-O mana de flori maruntite de Coada-soricelului se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa calda (40-50 de grade Celsius). Se aplica direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon, si se lasa vreme de 1 ora.
Uleiul de Coada-soricelului
In jumatate de litru de ulei de masline, de samburi de struguri sau de susan, se pun 10 linguri de inflorescente de Coada-soricelului uscate si maruntite. Se lasa sa macereze la soare, vreme de 2 saptamani, dupa care se filtreaza, iar preparatul obtinut se trage intr-o sticla inchisa la culoare, care se pastreaza in locuri intunecoase si reci.

-Tratamente interne cu Coada-soricelului:

 

*Hepatita – un studiu japonez din 2006 a avut drept subiect efectul hepatoprotector al sucului proaspat extras din inflorescentele si din tulpinile de Coada-soricelului. Animalele de experienta erau intoxicate cu substante care produc hepatita mortala. Dintre cele care au fost tratate cu suc proaspat de Coada-soricelului, mai mult de 40% au supravietuit, in timp ce cele din lotul martor au murit in proportie de 100%. S-a constatat ca la organismele tratate cu suc de Coada-soricelului, ficatul sufera mult mai putine modificari structurale, celulele din componenta sa au mai putine malformatii, iar tendinta spre ciroza este net diminuata. Sucul proaspat de Coada-soricelului se prepara zilnic si se administreaza imediat dupa filtrare, cate 50-60 ml, in doza unica, zilnica. Se fac astfel cure de cate 60 de zile, urmate de alte 20 de zile de pauza.

*Dischinezie biliara – se administreaza infuzia combinata de Coada-soricelului, cate o jumatate de cana, cu 20-30 de minute inainte de fiecare masa. Un astfel de tratament dureaza 30 de zile si se poate relua dupa o pauza de doua saptamani. O echipa de cercetatori din cadrul Universitatii din Viena a obiectivat, prin teste de medicina experimentala, ca principiile active din Coada-soricelului au efecte coleretice (favorizeaza evacuarea bilei) foarte intense. Ele sunt de trei ori mai puternice decat anghinarea, care era pana nu demult considerata liderul in aceasta afectiune.

*Colecistita – uleiul volatil continut in florile de Coada-soricelului are efecte antiinflamatoare si calmante asupra vezicii biliare. Se administreaza pulberea proaspat macinata de flori din care se ia cate o lingurita pe stomacul gol, de patru ori pe zi, in cure de trei saptamani, cu zece zile de pauza.

*Dispepsie, indigestie – se combina in proportii egale tincturi de Coada-soricelului si de anghinare (Cynara scolymus), iar din acest amestec se ia cate o lingurita diluata in apa, inainte cu 10 minute de fiecare masa. Ambele plante imbunatatesc peristaltismul tubului digestiv, amplifica secretia de sucuri gastrice, reduc senzatia de greata sau de inapetenta.

*Colita, colita spastica – mai multe studii facute in Statele Unite si in Germania au pus in evidenta faptul ca anumite substante aromate si flavonoidele din Coada-soricelului reduc semnificativ inflamatia la nivelul intestinului subtire si a celui gros, ajuta la cicatrizarea epiteliilor lezate, combat eficient spasmele digestive. Se administreaza infuzia combinata, cate 2-3 cani pe zi, pe o perioada de 35 de zile, apoi se face o pauza de doua saptamani, dupa care tratamentul se poate relua, daca mai este cazul. In aceasta afectiune, efectele terapeutice ale florilor de Coada-soricelului sunt mult mai puternice in combinatie cu sunatoarea (Hypericum perforatum).

*Sensibilitate la infectii – in nordul tarii exista obiceiul ca oamenii sa bea in toamna fiertura de flori de Coada-soricelului, ca sa-i fereasca de boli de plamani si de raceli de tot felul. si iata ca acest obicei este confirmat de un studiu de data foarte recenta, facut in India, care arata ca achileina, o substanta secretata de florile de Coada-soricelului, ne protejeaza de infectiile de tot felul, intr-un mod inedit. Aceasta substanta pur si simplu modifica rezistenta membranei celulare, care va deveni mai putin permeabila pentru virusi si bacterii, care astfel nu pot ataca organismul. Se utilizeaza infuzia combinata de Coada-soricelului, din care se consuma cate jumatate de litru – un litru pe zi, in cure de 30 de zile.

*Amenoree (absenta patologica a ciclului menstrual) – in Bucovina femeile tinere care nu erau fertile foloseau adesea ceaiul de Coada-soricelului pentru “a le veni randurile rosii”, adica pentru declansarea ciclului menstrual. Cercetatorii de la Universitatea din Padova, Italia, au confirmat de curand validitatea acestui demers terapeutic, publicand in iulie 2006 studii in care arata ca doua substante din Coada-soricelului (apigenina si luteolina) imbunatatesc raspunsul organismului la actiunea hormonilor care declanseaza ciclul menstrual si care determina amplificarea caracterelor feminine. Se administreaza pulberea proaspat macinata de flori de Coada-soricelului, cate trei lingurite pe zi, in cure de patru saptamani, urmate de alte doua saptamani de pauza.

*Adjuvant in hemoragia interna – mai multe studii din anii ’90 arata ca unii alcaloizi din componenta acestei plante favorizeaza cicatrizarea rapida a leziunilor interne si externe. Intr-unul din aceste studii, o substanta extrasa din Coada-soricelului, numita achileina, a fost administrata intravenos animalelor de experienta. Ea a redus timpul de sangerare cu nu mai putin de 32%, un rezultat foarte bun, ce sugereaza chiar o posibila utilizare a extractelor din aceasta planta in terapia de urgenta. Ca adjuvant contra hemoragiei interne, se consuma zilnic cate un litru – un litru si jumatate de infuzie combinata de Coada-soricelului.

*Acneea – un studiu al unui institut medical din Washington, Statele Unite, arata ca acneea este declansata de probleme digestive si de metabolism, provocate de alimentatia moderna, de sensibilitatea la infectii cutanate, precum si de problemele hormonale. In acelasi studiu se mentioneaza faptul ca planta Coada-soricelului are atat efecte antimicrobiene (actioneaza contra bacteriilor, in special), cat si de stimulare a proceselor digestive. Adaugati la acestea efectul hormonal anterior mentionat al acestei plante si faptul ca este un dezintoxicant pentru ficat si pentru bila, pentru a intelege eficienta sa in tratarea acneei. Se fac tratamente cu o durata de 60 de zile, timp in care se ia infuzie combinata de Coada-soricelului, cate un litru pe zi, in doua reprize, dimineata si seara.

-Tratamente externe cu Coada-soricelului:

*Rani deschise, zgarieturi – se pune o compresa cu suc proaspat sau cu tinctura de Coada-soricelului pe locul afectat, tinandu-se 60 de minute. Repetati aplicatia de mai multe ori pe zi.

Efectul cicatrizant este uluitor de rapid, rana inchizandu-se numaidecat. In prealabil se recomanda insa o dezinfectare a ranii foarte atenta, pentru a nu ramane germeni infectiosi sub tesutul cicatriceal format rapid sub actiunea plantei.

*Alergie cutanata – se pun comprese cu infuzia combinata de Coada-soricelului, care se tin vreme de minimum doua ore pe zi pe locul afectat. Substantele aromatice (azulenele) din compozitia plantei au efecte anti-inflamatoare si antialergice, reduc mancarimile, usturimea si edemele.

*Arsuri, arsuri cu substante chimice – mai multe studii facute in Romania in anii ’70, sub conducerea profesorului A. Popovici, au pus in evidenta faptul ca uleiul de Coada-soricelului ajuta la vindecarea rapida si estetica a arsurilor cu substante chimice. Intr-unul din experimente a fost folosit chiar napalmul (substanta periculoasa, folosita, intre altele, in razboiul din Vietnam), arsurile produse de acesta fiind mult mai rapid vindecate cu ajutorul acestei plante, decat folosind un tratament obisnuit. Se aplica uleiul de Coada-soricelului, trei aplicatii zilnic pe locul afectat, pana la vindecare.

*Candida vaginala – se fac spalaturi vaginale, o data pe zi, seara, cu infuzie combinata de Coada-soricelului. Substantele antiseptice continute de planta blocheaza proliferarea acestei ciuperci, reduc inflamatia si ajuta la refacerea epiteliilor lezate de infectie. Este un tratament bland, care nu perturba flora vaginala, folosit pentru prevenirea si pentru combaterea candidozelor de intensitate mica si medie.

Frumusete:

 

-Transpiratia excesiva – studii facute de o echipa de cercetatori din cadrul Universitatii din Iasi, in 1988, au pus in evidenta faptul ca baile generale cu extract apos de Coada-soricelului, facute de 2-3 ori pe saptamana, reduc transpiratia, previn eruptiile cutanate produse de combinatia de transpiratie si praf, mentin sanatatea pielii. Pentru a obtine aceste efecte, se pun 5 litri de infuzie combinata de Coada-soricelului la o cada de baie, in care se fac bai de 30 de minute. Procedura se repeta de 2-3 ori pe saptamana, mai ales in sezonul cald.

Precautii si contraindicatii :


Coada-soricelului se administreaza cu prudenta la gravide, in doze nu mai mari de 5 grame pe zi. Un studiu al Universitati din Sidney, Australia, arata ca o depasire de 56 de ori a dozei normale de Coada-soricelului determina o greutate a fetusului mai redusa si o greutate a placentei mai mare decat la grupele de control, fara a aparea insa malformatii, intreruperi de sarcina sau alte efecte nedorite asupra fetusului sau gravidei. La persoanele cu sensibilitate alergica la plantele din familia Asteraceae, Coada-soricelului poate produce catar respirator si dermatita de contact.
-Pe baza studiilor realizate pe animale s-a constatat ca dozele mari de Coada-soricelului potenteaza efectul sedativelor si al antihipertensivelor si, totodata, pot sa contracareze efectele anticoagulantelor.
-Cercetatorii de la Universidade Federal do Parana, Brazilia, au constatat o crestere a procentajului spermatozoizilor devitalizati la sobolanii masculi tratati cu doze foarte mari (depasite de 20-50 de ori) de extract de Coada-soricelului, fara sa apara nici un fel de alte semne de toxicitate. Se recomanda evitarea dozelor foarte mari (10-20 de grame zilnic) de Coada-soricelului, pentru perioade lungi de timp.

Afectiuni:


– Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: abcese, acnee, afectiuni cardiace, afectiunea maduvei spinarii, afectiuni stomacale, afectiuni vasculare, afte, alergie, alopecie, anorexie, arsuri, astm, ateroscleroza, balonari abdominale, bolile aparatului urinar, bronsite, cancer genital, chisturi ovariene (este bine sa se adauge si frunze de nuc), cistite, colici gastrice, colici hepatice, constipatie, contuzii, degeraturi, dischinezie biliara, dismenoree, dureri menstruale, dureri renale, dureri de stomac, eczeme zemuinde, enterocolite, enurezis, gastrite, fibroame uterine, fisuri mamelonare, gastrita, gingivita, hemoragie, hemoroizi, hipermenoree, hipertensiune arteriala, infectiile aparatului urinar, inflamatiile aparatului urinar, leucoree, lipsa menstrelor, menopauza, menstruatie neregulata, meteorism, metroanexita, oboseala, osteoporoza, panaritiu, paraziti intestinali, pecingine, pete pe piele, plagi zemuinde sau infectate chiar purulente, rinite, rino-sinuzite alergice, scabie, stimularea ficatului, stomatita, supuratii externe, tenuri uscate, tulburari circulatorii, tuse, ulcer varicos, ulceratii diverse, ulcer duodenal, vaginite, varice, viermi intestinali, vitiligo (planta proaspata se stoarce pe petele albe si apoi se sta la soare), voma.

-Remarcam ca în cazul afectiunilor aparatului ginecologic este una dintre cele mai eficiente plante. Intra în compozitia ceaiurilor: gastric, contra colicilor, hepatic si laxativ antihemoroidal.

Surse:

http://selene.ro

http://ro.wikipedia.org

http://www.formula-as.ro

http://www.terapii-naturiste.com



Related Articles

Albăstreaua (Centaurea cyanus)

  Zona/ Regiune: – Albastrelele cresc in zonele de campie si de deal (mai ales pe langa lanurile de cereale), dar

Afinul (Vaccinium myrtillus)

  Zona /Regiune: -Creste in regiunea de munte prin taieturile de paduri, mai ales prin goluri alpine, in asociatie cu

Armurariul “Silybum marianum”

  Zona/ Regiune:   Armurariul (Silybum marianum) este o plantă din familia Asteraceae. Inițial nativă în Europa de Sud și Asia, se găsește astăzi în