Cartoful (Solanum tuberosum)

Cartoful (Solanum tuberosum)

 

Zona/Regiune:


-Cartoful a fost descoperit în Peru, de către spanioli, cam pe la 1530 și introdus, puțin după aceea, în Spania și în Italia.

-Originar din Chiloè, arhipelag al Pacificului, la sud de Chile, Patata incașilor a fost importată în Spania și în țările din sudul Europei către 1540. Patruzeci de ani mai târziu, amiralul englez Raleigh o introduce în Insulele Britanice și în Țările de Jos. În vremea aceea, cartoful trecea drept toxic pentru om, riscând să-i dea lepra, și nu servea decât la hrănirea vitelor.

-Un farmacist al armatelor franceze, prizonier în Germania, îl descoperă la fiecare masă în gamela lui. Întors în Franța, în 1763 „spițerul Armatelor”, Antoine-Augustin Parmentier, se încumetă să facă tot posibilul ca leguma să fie adoptată în Franța, încercând să găsească un leac al foametei. Însă, o violentă opoziție se declanșează și, în anumite provincii, se interzice cultivarea „plantei dăunătoare”.

-Parmentier a izbutit, totuși, să-i convingă pe Franklin, pe Lavoisier și pe rege, care își împodobește butoniera cu flori de cartofi.

-Planta nu era apreciată în Franța decât pentru calitățile ei ornamentale. În secolul al XVIII-lea, Parmentier s-a străduit s-o introducă în alimentație și nu fără greutăți: primii cartofi aveau un gust acru. Parmentier a perfecționat metodele de semănat și a înmulțit speciile, ceea ce, în cele din urmă, i-a permis să obțină varietăți cunoscute în zilele noastre. Totuși, populația rămânea neîncrezătoare. În 1771, Academia de Medicină din Paris conchide că tuberculul e nedăunător și recomandă folosirea sa.

-Pentru a trezi interesul, chibzuit susținut de Ludovic al XVI-lea, Parmentier a recurs la numeroase subterfugii. El a intervenit pentru plantarea de terenuri cu cartofi la periferia Parisului (astăzi cartierele la Porte Maillot și Grenelle) și „a pus să fie păzite în mod ostentativ ziua, ca să îndemne populația să le fure noaptea”.

Arhitectura:


-planta cu cu flori albe sau violete și tulpini subterane terminate cutuberculi de formă rotundă, ovală sau alungită.

-De la plantare la răsărire sunt 15‑30 de zile (în funcţie de temperatură).

-De la răsărire până la începutul tuberizării sunt 10‑30 zile (are loc creşterea rădăcinii, a stolonilor, a tulpinii şi frunzelor).

-Rădăcină fibroasă şi ramificată, rădăcină primară şi rădăcină secundară (stoloniferă).

-Stolonii,  muguri axilari şi terminali- în spaţiul vârfului de creştere există o zonă care se îngroaşă, din care se formează tuberculul.

-Tuberizarea (încetarea creşterii plantei aeriene şi creştere tuberculului) durează 25‑45 de zile.

-Maturarea tuberculului (reducerea ritmului de tuberizare, frunzele şi lujerii îngălbenindu‑se) durează 20‑40 de zile.

-Pe suprafaţa tuberculului există ochi, formaţi din 3 muguri la subsoara unui rudiment de frunză, care se numeşte sprânceană. În condiţii optime de perminare, cartoful încolţeşte (mugurele central) se transformă în colţ.

Importanţa şi compoziţia chimică:

 

-Este folosit în alimentaţia omului pentru consum direct, produse uscate, produse semipreparate.

-Este folosit în industrie pentru amidon, spirt, produse pe bază de amidon, spirt (cauciuc sintetic, coloranţi).

-Este folosit ca hrană pentru animale (porcine, bovine)

-Cartofii conțin amidon, vitamina C, fibre, proteine și mult potasiu.

-Cartoful conține glicoalcaloizi, cum ar fi solanina și ciaconina. Acești alcaloizi, care protejează planta, se găsesc în special în frunze, germeni, vlăstari și fructe. Expunerea la lumină, deteriorarea fizică și îmbătrânirea cresc conținutul de glicoalcaloizi din tuberculi, concentrațiile lor puternice aflându-se imediat sub piele.

-Gătitul la temperaturi de peste 170 °C distruge parțial aceste substanțe. Glicoalcaloizii pot produce dureri de cap, diaree, crampe iar în cazuri severe coma sau decesul, ceea ce se întâmplă însă foarte rar. -Expunerea la lumină produce înverzire prin sinteză de clorofilă, aceasta indicând cazurile în care tuberculii devin mai toxici; totuși acest indicator nu este sigur, deoarece înverzirea și acumularea de glicoalcaloizi se pot petrece una fără cealaltă.

-Cartoful conţine:

– 76,3% apă;

– 23,7% substanţă uscată (17,5% amidon şi proteine):

– enzime;

– vitaminele A, B1, B2, C, D, PP;

– solanina ce confera un gust amar, poate deranja la stomac si devine toxică la 0,1 g/kg masă vie.

Din o tonă de cartofi se obţin prin prelucrare industrială:

– 95 litri de alcool de 40˚;

– 15-17 kilograme de cauciuc sintetic;

– 140 de kilograme de amidon uscat;

– 100 de kilograme de dextrină.

Cultivare:


Pentru cultivarea cartofului este de preferat un teren care sa contina un pamant usor si bogat in substante hranitoare.

-Terenul se lucreaza din toamna efectuandu-se o aratura adanca de 25-30 cm, apoi aplicadu-se gunoi de grajd, aproximativ 15-20 tone la 5000 mp.

-Primavara solul se niveleaza si se ingrasa suplimentar cu un amestec de mranita si cenusa.

-In vederea obtinerii de productii mari si timpurii, tuberculii trebuie sa fie sanatosi, iar la plantare este recomandat ca sa fie deja incoltiti.

-Plantarea cartofilor se va face cat mai devreme, recomandat la inceputul lunii martie in zonele mai calde si in jurul datei de 15 aprilie in zonele mai reci.

-Pentru protejarea culturii de brumele tarzii de primavara, se vor folosi adaposturi din folie de polietilena.

-Se recomanda pastrarea unei distante de 30-35 cm pe rand si de 60-70 cm intre randuri, cuiburile facandu-se la adancimea de cca 13-15 cm. Tuberculii incoltiti se asaza cu grija pe o parte pentru a nu li se rupe coltii, cei mari putand fi taiati in doua, astfel incat fiecare parte sa aiba cate 2-3 colti.

Ingrijirea culturii de cartofi:



-Cand lastarii au ajuns la 10-12 cm se praseste, apoi dupa 2-3 saptamani se mai face o prasila, cand se musuroiesc plantele.

-Cultura trebuie udata si ingrasata suplimentar pentru a obtine productii mari, prima oara la 10-15 zile de la rasarire, apoi dupa 10-20 zile.

-Pentru prima recolta se desface cu grija pamantul din jurul tufei si se culeg numai tuberculii mai mari (de marimea unui ou). Pamantul se trage la loc, se uda si se reface musuroiul pentru a se forma noi tuberculi. Este necesar sa se foloseasca numai soiuri care formeaza tuberculi cat mai devreme, dintre care mentionam: Ostara, Sirtema, Resy, Desiree, Semenic etc.

In România se cultivă în special următoarele soiuri de cartofi:


-Soiuri timpurii:

  • Gloria ‘N’ D Sc 1988
  • Ostara X 1981

-Soiuri semitimpurii:

  • Semenic R 17 O 1976
  • Sucevița R 12 O 1982
  • Adretta D A 1978
  • Koretta D A 1989
  • Anosta ‘N’ NL Sc 1989
  • Concorde ‘N’ NL Sc 1989
  • Timate ‘N’ NL Sc 1991

-Soiuri semitârzii:

  • Cașin R 17 O 1991
  • Mureșan R 17 O 1984
  • Super R 17 O 1979
  • Nicola ‘N’ D A 1985
  • Roxy ‘N’ D Sc 1988
  • Sante ‘N’ NL Sc 1989
  • Desiree X 1965

-Soiuri târzii:

  • Manuela D A 1976
  • Eba NL Sc 1973
  • Procura ‘N’ NL Sc 1976

-După perioada de vegetaţie:

Soiuri timpurii – Fresco (95 de zile, perioada de vegetaţie).
Soiuri semitimpurii – Bran, Rustic, Teo (95‑110 zile).
Soiuri semitârzii – Super (110‑130 zile).
Soiuri târzii – Titus (peste 30 de zile).

-După calitate:

Clasa A – pentru salate (tuberculii mai puţin făinoşi, nu se sfărâmă la fierbere; consistenţă tare).
Clasa B – pentru diferite preparate culinare (mai puţin făinoşi, crapă uneori la fierbere; amidon fin).
Clasa C – făinos, are consistenţă redusă şi crapă la fierber.
Clasa D – foarte făinos, se sfărâmă complet; amidon grosier folosit în industria sa.

Zone favorabile:

 

-Foarte favorabile – depresiunile intramontane şi extramontane (temperaturi de 16‑18°C, precipitaţii anuale mai mari de 600 mm/an).

-Favorabile – dealuri subcarpatice (temperaturi de 19‑20°C, precipitaţii anuale mai mici).

-Favorabile pentru cultura timpurie – în Sud, în Sud‑Est, în Arad,în Sudul Moldovei, în Dobrogea.

-Creşterea plantelor şi formarea tuberculilor are loc cel mai bine la temperaturi de 15‑18°C; la temperaturi de –2 sau ‑3°C cartoful este complet distrus.

Clima:

 

-Este pretenţios faţă de lumină mai ales în faza formării tuberculilor; la umbră nu formează tuberculi.

-Are cerinţe mari faţă de umiditate; seceta determină stagnarea creşterii tuberculilor, reducerea producţiei şi capacitatea de păstrare.

-Are cerinţe ridicate faţa de sol; preferă soluri nisipo‑lutoase, luto ‑ nisipoase, aluvionare, afânate, bine aerisite, fertile.

Rotaţia culturii:


-Înaintea cartofului se cultivă: familia leguminosae grâu, orz şi porumb.

-Se recoltează:

-cartofii timpurii – manual, când au aproximativ 30 de grame.

-ceilalţi – când vrejii sunt uscaţi.

Dăunători şi boli:

 

-Cărăbuşul de mai (larva roade galşeria în tubercul, şi aici se restbilesc bacteriile şi ciupercile, care produc putrezirea).

-Gândacul de Colorado (roade frunzele).

Boli:

-Viroze (viruşi).

-Râia comună a cartofului.

-Mana (pete brun‑roşiatice pe frunze).

-Făinarea (frunzele acoperite cu un micelin albicios).

Cartoful planta medicinala:

 

Aceasta leguma aparent banala, daca este fiarta pe abur sau inabusit, dezintoxica organismul, datorita continutului sau bogat in potasiu.

-Contribuie la eliminarea acidului uric, fiind indicat in reumatism si artroza. Slab hipnotic si calmant, cartoful e foarte bun pentru persoanele nervoase, cu crampe, insomnii, tuse pe baza nervoasa.

-Este recomandat si diabeticilor, copt in cenusa, in asa fel incit sa nu i se piarda nici savoarea, nici calitatile nutritive.

-Cartoful reduce glicozuria, determina o ameliorare a starii generale si, la bolnavii cu complicatii chirurgicale, o revitalizare a tesuturilor, prin favorizarea proceselor de cicatrizare. Cartoful contine provitamina A, vitamina K (antihemoragica si antianemica), sulf (combate excesul de seboree si fier). Constituie una dintre principalele surse de vitamina C a francezilor, care consuma in jur de 120 kg de cartofi pe an de persoana. Dr. Leon Binet a demonstrat ca aceasta leguma contine o substanta azotata, tuberina, care favorizeaza cresterea copiilor. Mai cu seama cartofii noi sint bogati in tuberina.

-Cartoful nu ingrasa:

Cartoful e recomandat de medicina moderna pentru ca e sanatos, hranitor, energetic, permis tuturor celor predispusi la ingrasare. Inlesneste functiile intestinale, combate ulcerul, este cicatrizant. Daca nu e preparat cu grasime, cartoful nu ingrasa. Este chiar recomandat obezilor, hepaticilor. Administrate diabeticilor, zilnic cite 1 kg-1,5 kg de cartofi, s-a constatat atenuarea simptomelor morbide (glicozurile, poliurie, polidipsie). Chiar daca este voluminos, cartoful are 80% apa, un pic mai putin decit laptele. Un cartof de dimensiuni medii cintareste in jur de 150 de grame si furnizeaza organismului doar 100-110 kilocalorii, cit un pahar de suc de portocale. Un cartof are numai 10 miligrame de sodiu (de 400 de ori mai putin decit aportul zilnic de sodiu). Potasiu are, insa, din plin: de trei ori mai mult decit o portocala si chiar si mai mult decit o banana. Sint mai greu de digerat cartofii prajiti, deoarece contin mai multe lipide. Cartofii fierti nu trebuie pastrati mai mult de 24 ore. Nu consumati portiunile verzi ale cartofului. Sint toxice!

-Sucul de cartofi cruzi:

Sucul de cartofi nu are egal in tratarea aciditatii gastrice si a ulcerelor gastrice. Calmeaza si cicatrizeaza mucoasele digestive. Este un antispastic, diuretic, emolient. Intr-un pahar de vin, se pun doua degete de suc si restul apa calda. Se bea dimineata, pe stomacul gol. Se poate amesteca si cu supa sau ciorba. Ca toate sucurile, si cel de cartofi se altereaza repede; de aceea, trebuie extras si consumat imediat. Milioane de indivizi sufera de artrita, dar putini cunosc actiunea benefica a sucului de cartofi impotriva acestei boli. Extractul crud e indicat si in hepatita si litiaza biliara, constipatie, hemoroizi, scorbut. Sucul de cartofi din soiurile rozalii contine hidrati de carbon, protide, lipide, saruri minerale, vitamine (B1, B6, C, K). Amidonul de cartof este antiinflamator in bolile gastrointestinale, in intoxicatii cu substante toxice.

-Medicamentul pielii:

Pentru arsuri, degeraturi, crapaturi ale pielii, ulceratii, edeme ale pleoapelor: se rade o cantitate suficienta de cartofi cruzi si se aplica pe locul respectiv, in amestec cu o lingurita de miere sau ulei de masline, lasind sa actioneze cel putin doua ore; se fixeaza cu ajutorul unui bandaj. Se schimba cataplasma in timpul zilei, pina la vindecarea completa. Pentru arsuri solare, se pun cartofi in rondele subtiri. Se lasa sa actioneze citeva minute. Pecinginea trece cu cartof crud, dat prin mixer, se lasa 10 minute, apoi se clateste. Faina de cartofi este un bun calmant in caz de flegmoane, arsuri, erizipel, ulcer varicos, eruptii cutanate si crapaturi ale pielii. Se fixeaza cu un bandaj si se lasa o ora sau doua. Operatia se repeta de doua ori pe zi, pina la vindecarea completa. Pe negi, se pune cartof crud, ras, o data dimineata si o data dupa-amiaza. Transpiratia abundenta a picioarelor se trateaza cu faina de cartofi pudrata pe piele, dupa spalarea picioarelor.

-Alunga tusea si migrenele:

Chiar si frunzele cartofului au intrebuintare terapeutica. 15 g de frunze proaspete se fierb 5 minute in 750 ml de apa. Se strecoara. Ceaiul obtinut se indulceste cu miere. Se bea intre mese pentru calmarea tusei. Pentru migrene, se pot aplica pe frunte si pe timple felii de cartof crud sau frunze proaspete de visin, menta, cimbrisor sau podbal. In cazul durerilor de cap persistente, se va bea suc cald de cartofi (cite 1/4 pahar, de 3 ori pe zi, inainte de masa). Contra parazitilor intestinali: se va minca seara, timp de 3 zile, exclusiv o salata de cartofi amestecati cu 60 g de ulei de nuca. Asadar, nu ocoliti cartofii din dieta zilnica. La masa de seara, 100-200 g de brinza de vaci si citiva cartofi la cuptor reprezinta un regim de sanatate mai bun decit orice medicament din lume. 

Leacuri din batrani:

-Cind se formeaza noduli in urma injectiilor, aplicati felii reci de cartofi cruzi.

-In cazul durerilor in git, se pun cartofi cruzi rasi si dati prin alcool incalzit; amestecul se asaza intr-o tesatura de bumbac si se aplica pe zona gitului; trebuie pastrata caldura.

– Pentru cei care sufera de inima e bun cartoful copt.

-Pentru a scapa de ulcer, mincati zilnic doua-trei felii de cartofi cruzi sau beti cite 100 ml de suc de cartofi cruzi (simplu sau amestecati cu miere de albine sau suc de morcovi) cu o jumatate de ora inainte de fiecare masa.

-In sciatica si dureri reumatice: 100 g de cartofi se fierb intr-o jumatate de litru de apa. Pasta se intinde pe o cirpa si se aplica pe locul dureros.

Cartoful si frumusetea:

-Pentru ten gras: aplicati o data pe saptamina o masca pe baza de cartof ras amestecat cu zeama de lamiie si lasati sa actioneze 10 minute, dupa care clatiti cu ceai de galbenele sau apa minerala.

-Pentru ten uscat sau mixt: se face o masca din cartofi fierti si pasati amestecati cu galbenus crud si lapte fiert. Amestecul trebuie sa capete consistenta unei smintini si trebuie lasat sa actioneze 10 minute, apoi se clateste cu ceai de galbenele.

Altele:

-Clei din cartofi: fierbem patru sau cinci cartofi timp de o jumatate de ora intr-un litru de apa. Adaugam trei sau patru prafuri de alaun (piatra acra).

-Ca sa curatam calcarul de pe un vas, fierbem indelung in el coji de cartofi.

-Ca sa curatam geamurile si oglinzile, le frecam cu o felie de cartof.

-Ca sa stergem urmele de degete de pe usi, le frecam cu o felie de cartof.

-Apa de la fiertul cartofilor fara coaja curata perfect argintaria.

-Pentru a inviora culorile unui covor: il aspiram bine; apoi radem doi cartofi, ii acoperim cu apa calda si-i lasam sa infuzeze doua ore. Ii strecuram si frecam covorul cu pasta obtinuta.

Surse:

http://ro.wikipedia.org

http://www.preferatele.com

http://www.gradina-online.ro

http://www.referat.ro

 

 



Related Articles

Porumbul (Zea mays)

  Zona/Regiune:   –Porumbul (Zea mays ssp. mays, regional păpușoi, cucuruz) este o cereală originară din America Centrală cultivată azi în multe regiuni ale lumii ca plantă alimentară, industrială și furajeră, reprezintă alaturi de

Ciresul (Prunus avium)

Zona/ Regiune: Ciresii, sint originari, probabil, din regiunea dintre Marea Caspica si Marea Neagra. Ciresii au fost cultivati in Grecia

Dovleacul (Cucurbita maxima)

  Regn: Plantae Încrengatura: Magnoliophyta Clasa: Magnoliopsida Ordin: Cucurbitales Familie: Cucurbitaceae Gen: Cucurbita  Zona/ Regiune: Este originară din America de