Camellia Sasanqua

Camellia Sasanqua

Zona/ Regiune:

Camellia sasanqua este Originară din Asia de Sud- est, China si coasta de sud a Japoniei, din Shikoku, Kyushu  si din celelalte insule minore, inaintand pana in sud, în Okinawa. Aceasta poate fi gasita până la o altitudine de900 de metri.

A fost adusă în Europa de către botanistul iezuit Georg Joseph Kamel, şi în onoarea sa a fost denumită „Camelia”.

Camellia sasanqua sufera daca este lasata in bataia vantului.

Daca nu se poate pozitiona in loc ferit in fata curentilor, este indispensabul sa i se ofere o protectie datorata unui ecran provizoriu.

Iarna, zona explorata a radacinilor trebuie acoperita cu gunoi vegetal, scoarta de copac maruntita sau frunze uscate, de cel putin 5 cm, pentru a fi protejata de noptile geroase. Se mai pot raspandi ace de pin in jurul arbustului, la o mica distanta de piciorul acestuia: dincolo de protectia impotriva frigului, favorizeaza acidifierea solului.

Ideal pentru planta este solul cu aciditate de 5,5-6 pH. Trebuie sa fie bine drenat, ramanand moale si bogat in substante organice.

 

Arhitectura:

Deşi este un arbust, Camellia japonica poate ajunge la 15 – 16 metri  înălţime, în mediul natural

Frunzele de cinci până la opt centimetri lungime, sunt de culoare verde închis,cerate, strălucitoare pe tot parcursul anului, dispuse alternativ pe ramuri, simple, eliptice,peţiolate,  tari la atingere, dar plăcute.

Marginea frunzei poate fi  fi strânsă sau dinţată.

Florile sunt terminale, sesile, se deschid la capetele  mugurilor laterali, variază în dimensiune între 5 şi  14 centimetri.

Camellia Japonica înfloreşte funcţie de vreme între decembrie şi la unele soiuri mai târzii până în lunile martie, aprilie, chiar mai.

Camellia Sasanqua are o înflorire mai timpurie, începând din octombrie.. Ele pot fi deteriorate de ger şi zăpadă  care poate produce pagube însemnate asupra înfăţişării ornamentale a plantei. Între culoare şi sensibilitate la frig există o corelaţie: soiurile roşii sunt cele mai rezistente la frig. Floarea  poate lua diferite forme: simplă,semidublă, dublă, peoniforme, anemoniforme.

Ingrijire/ Inmultire:

Arbustilor le trebuie aplicata ingrasamant destul de des. La sfarsitul iernii, la fiecare 20-25 de zile se aplica ingrasamant pentru plante cu flori, odata cu apa de udat. Daca arbustii sunt mari sau acopera o zona extinsa, ingrasamantul se furnizeaza o data la 3-4 luni. Primavara, prioritar este ingrasamantul bogat in azot si potasiu, pentru favorizarea dezvoltarii noii vegetatii si a florilor.

Exemplarele cultivate in ghivece necesita o mai mare cantitate de apa, fata de arbustii din gradina: in general, se uda destul de des si in mod regulat, cu 1-2 galeti cu apa. Atentie insa: terenul trebuie sa fie bine uscat intre o repriza de udat si alta. in aceatsa perioada a anului, de la sfarsitul iernii, se poate uda le 2-3 saptamani.

Daca frunzele plantei primesc gradat o culoare verde deschis si nervurile devin foarte evidente, trebuie coborat excesul de calcar din sol printr-un adaos de sulfat de fier sau de aluminiu.

Daca planta se dovedeste a nu fi suficient de puternica, i se va administra un fertilizant specific pentru plante acidofile la fiecare 15 zile, fara insa a exagera.

Alegand aceste tipuri de produse, nu se altereaza pH-ul solului si se favorizeaza acumularea de ioni pozitivi: calciu, potasiu, sodiu si magneziu.

Pentru a-i gasi cea mai potrivita pozitionare, se recomanda sa nu fie pusa in gradina imediat dupa achizitionarea ei, ci lasata in ghiveci pentru o anumita perioada, incercand adaptarea ei in diferite zone ale gradinii.

Imediat ce s-a gasit locul potrivit, unde planta va prospera, se poate planta direct in pamant pe tot parcurusul anului, excluzand perioada iunie-septembrie. Este ideal sa se aleaga o pozitionare umbrita vara si insorita iarna: spre exemplu, in apropierea unui copac cu frunza cazatoare. in general, favorabila va fi pozitionarea intr-o zona orientata spre sud, protejata de o alta planta cu frunza cazatoare, care ii orefa seimumbra vara si expunere directa la soare iarna.

Inmultirea se realizeaza prin butăşire, marcotaj, sau prin seminţe la Sasanqua Camellia ce este folosit ca portaltoi pentru hibrizii de calitate.

Boli/ Daunatori:

Clima specifica primaverii, cu salturi termice intre orele diurne si cele nocturne, cu ploi destul de frecvente, poate favoriza dezvoltarea bolilor fungine. Acestea se trateaza preveniv cu fungicide sistemice, ce se utilizeaza inainte ca vlastarele sa se ingroase excesiv. La sfarsitul iernii se recomanda si un tratament insecticid cu spectru amplu, pentru prevenirea atacului afidelor si al coccinigliei. Se recomanda ca tratamentele sa fie practicate cand in gradina nu exista flori.

Cameliile în principiu dezvoltă o bună rezistenţă şi au o capacitate de reacţie bună în cazul atacurilor unor boli şi dăunători. În general se intervine pentru bolile fungice cu stropiri folosind soluşii pe bază de tiofanat metil, iar ca insecticid recomandăm produse împotriva  păduchelui ţestos, păianjenul roşu, păduchele lânos, afide.

 

Specii:

Sunt peste 120 de specii de camelia , arbori şi arbuşti cu frunze veşnic verzi ce ating înălţimi între 2 şi 20 de metri.

-Printre camelii vechi, antice, de culoare albă întâlnim soiul Carlo Loriano cu o varietate de flori simple, cu stamine galbene în centru.  Întruchipat şi aproape alb, dar sunt clasificate ca şi culoare roz-clar. Ea are flori duble de formă perfectă.

-Roşu stacojiu avem soiul  Prince Eugene Napoleon, cu flori regulate duble.

-De origine americană ,Sarah Frost, a obţinută în anul 1830, are flori rosii de  formă conica.

Camellia Tramonto captivează cu nuanţa foarte specială de roz perfect,, bogat, dar fără forţă.

Glorie de Nantes, de origine franceză, are flori medii semi-duble.

Ignea sau ignivoma,  a obţinut o varietate de camelie franceză, din seminţe italiene în jurul anului 1844, are flori semiduble de culoare roşu – cărămiziu, foarte precis în formă, cu o uşoară tendinţă spre albăstrui.

Camellia Sericea are flori de culoare roşu cărămiziu, cu stamine galbene luminoase care au un contrast atât de puternic cu petalele.

Cameliile tricolor sunt cele trei culori de bază în diferite moduri asortate.

Camellia Tricolor Florentina are flori  semi-duble cu zone de culoare tricoloră şi nu se poate considera chiar o Camellie de culoare  pestriţă​​ în adevăratul sens al cuvântului.

Camellia Bella de Firenze,  în două tonuri,flori duble, dar nu foarte bogat , petale perfecte,roz coral cu centrul marcat de o bandă mai clare de culoare roşu închis, riguroase.

Camellia General Coletti printre cele mai cunoscute, încă larg răspândite,flori peoniformi duble, culori bogate, roşu, uneori inundată  de nuanţe de roz.

Acestea sunt doar câteva exemple din multitudinea de camelii cultivate pe scară largă în Europa. In Statele Unite ale Americii ale anilor 1940, în timpul celui de-al doilea război mondial, unul din cei mari colecţionari de Camellia Japonica  Sinensis sau Sasanqua, Dr. Tom Brightwell a colectat foarte multe specii pe care le-a cultivat la Universitatea din statul Georgia, plantaţie ce o putem găsi şi astăzi . este deschisă publicului. Sunt câteva sute de specii cultivate la acceastă Universitate din Tifton, Georgia, unde se fac cercetări pentru compararea soiurilor, , culoare, densitate, dimensiunea florilor etc. Interesant de notat ar fi că florile preferate ale Dr. Tom Brightwell erau Camellia Japonica deşi a plantat în majoritate Camellia Sasanqua arbori şi arbuşti, chiar şi din seminţe, a selectat soiuri restante şi altoite pe portaltoi răsad de Camellia.

Să mai menţionăm ca şi istoric grădina Masee Lane Camellia  din Valea Fort, Georgia-USA, grădină ce a fost donată ca sediu pentru Societatea Americană Camellia în anul 1945, grădină ce se întinde pe 9 acri de pământ ( 36.400 metri pătraţi ), unde sunt plantaţi peste 1000 de arbori de Camellia.

Iar pentru împătimiţii de Camellia Japonica să mai menţionăm şi Grădina Botanică Huntington din Los Angeles, California unde găsim peste 1200 de soiuri diferite de Camellia Japonica sinensis şi sasanqua pe o suprafaţă de 12 acri de pământ ( 48500 metri pătraţi ), aici se plantează anual mii de seminţe Camellia sinensis care urmează să fie utilizaţi ca portaltoi pentru soiuri superioare de Camellia.Tot aici puteam vedea o colecţie impresionantă de bonsai Camellia sinensis cu flori aromate si parfumate.William Hertich si-a dedicat mulţi ani pentru creşterea, cultivarea, fotografierea acestei specii, cercetare ce ne-a lăsat lucrarea sa despre planta Camellia în 3 volume.

În Europa putem vizita o astfel de grădină dedicată Camelliei în Germania la Hamburg, Peter Fischer Camellia Garden, mai amintim Royal Botanic Camellia Garden din Melbourne, Australia.


Related Articles

Trandafirul (Rosa L.)

Zona/Regiune: Trandafirul este originar din regiunile continentale și subtropicale ale emisferei nordice, cuprinzând peste 200 de specii de arbuști erecți,

Abutilon megapotamicum (lanterna japoneza)

Zona/Regiune:   -Origine : Africa de Sud, Africa Centrala si Brazilia -Habitat : Paduri exotice, sere, se adapteaza usor la

Abelia grandiflora

Zona / Regiune:     -Origine: In functie de specie pot proveni din Mexic, China, Japonia, Coreea. Habitat Camp, ses.