Armurariul “Silybum marianum”

Armurariul “Silybum marianum”

 

Zona/ Regiune:

 

Armurariul (Silybum marianum) este o plantă din familia Asteraceae. Inițial nativă în Europa de Sud și Asia, se găsește astăzi în toată lumea. Semințele (fructele) sunt folosite în scopuri medicinale – din cauza conținutului de silimarină (hepatoprotector).

La noi in tara este o planta exclusiv de cultura, care creste in zone mai calde, cum ar fi Dobrogea, Oltenia, sudul Moldovei, Subcarpatii Sudici. Cerinţe moderate faţă de umiditate, ca şi faţă de sol (fiind contraindicate cele grele, cu apă stagnantă). Se recomandă cultura în sudul Munteniei (judeţele Ialomiţa, Ilfov, Teleorman), al Olteniei (partea dinspre Dunăre a judeţelor Olt şi Dolj), Dobrogei (judeţul Constanţa), precum şi Cîmpiei de Vest  (judeţul Timiş).

Candva se cultiva in aceste zone pe suprafete intinse, fiind obtinut chiar un soi romanesc original, numit „de Prahova”, bogat in silimarina, principala substanta activa a acestei plante.

In zilele noastre, planta este cultivata doar pe suprafete reduse, de catre producatorii particulari. Gasim in prezent semintele de armurariu in Plafaruri, sub forma de ceai sau preparate sub forma de tinctura

 

Arhitectura:

Planta: Planta erbacee,tepoasa,specie de cultură anuală sau bianuală, erectă, înaltă de 0,5-1,5 m, ghimpoasă atît pe frunze cît şi la inflorescenţă, ramificată;

 

Rădăcina: fuziformă;

 

Tulpina: cu şanţuri longitudinale şi peri moi scurţi;

 

Frunzele: alterne, alungit ovate, lungi de 8-15 cm, atît nervura principala cît şi cele secundare se prelungesc cu cîte un ghimpe mai lung, între care se găsesc numeroşi mai scurţi; ele sînt glabre, pătate cu alb; nu au peţiol, fiind amplexicaule (înconjură tulpina ca un guleraş);

 

Florile: tubuloase, roşiatice, grupate în antodii mari (4-5 cm), cu foliolele involucrului terminate în ghimpi lungi de 1-2 cm şi rigizi;

 

Fructele: achene cilindrice, cu papus, lungi de 6-7(8) mm, netede, de culoare galbenă brună pînă la brună-negru, uneori brune cu pete mai închise. Fără miros sau gust caracteristic. Semintele pot avea gust amarui.

 

Ingrijire/ Inmultire:

Infloreste in lunile iunie- septembrie.

 

Tehnologia de cultură: Armurariul nu prezintă o preferinţă specială faţă de planta premergătoare, totuşi rezultate bune s-au obţinut cînd a urmat după prășitoare. Pe acelaşi teren poate reveni după 3-4 ani. Ca lucrări de înfiinţare se recomandă o arătură adîncă în toamnă la 30-35 cm, care se lasă în brazdă crudă peste iarnă. Cu această ocazie, în funcţie de conţinutul de substanţă hrănitoare din sol, se încorporează în sol 50-80 kg/ha s.a. fosfor şi 30-60 kg /ha s.a potasiu, iar în primăvară sub cultivator sau combinator, înainte de însămînţare, se administrează 40-50 kg s.a. azot.

 

Primăvara foarte devreme, imediat ce se poate intra în cîmp, terenul se trece în lung şi în oblic cu grapa prevăzută cu discuri, se lucrează cu cultivatorul sau cu combinatorul în agregat cu bara nivelatoare. În aceeaşi zi cu lucrarea de nivelare a terenului se execută însămîntarea. Se seamănă cu maşina de semănat SPC-6 la intervale de 70 cm între rînduri şi la adîncimea de 3-3,5 cm. Cantitatea de sămînţă necesară pentru un hectar este de 4-5 kg cu puritatea de 98%, germinaţia de 85% şi umiditatea maximă de 12%. Greutatea medie a 1000 seminţe este de cca. 31,250 g, iar la un gram intră în medie 32 seminţe. Ca lucrări de întreţinere se recomandă plivirea pe rînd şi rărirea plantelor la distanţe de 18-22 cm plantă de plantă, momentul prielnic de rărire, fiind atunci cînd plantele au 3-5 frunze adevărate şi o talie de 4-6 cm; pe timpul vegetaţiei se vor da cca. 3 praşile mecanice sau manuale deoarece cultura se încheie repede şi nu permite creşterea buruienilor.

 

Recoltarea se va face după căderea frunzelor şi în general pe măsura maturizării plantelor, prin tăierea antodiilor ajunse la maturitate cu secera. Cînd antodiile au ajuns la maturitate în proporţie de 60-80%, recoltarea se poate executa cu cositoarea mecanică. Ca timp în zi recoltarea se recomandă să se facă dimineaţa pe soare pentru a evita scuturarea.

Producţia obţinută la hectar este de 1000-1500 kg fructe. Evaluarea recoltei este similară fructelor de Coriandru sau de Fenicul.

Pregătirea produsului în vederea prelucrării: După recoltare, antodiile se întind pentru uscare completă timp de 5-10 zile. Treieratul se poate executa în staţionar cu combina C-12 adaptată ca pentru treieratul Anghinarei sau Schinelului destinat materialului de înmulţire. După treierat, în 2 zile consecutive seminţele (fructele se trec prin vînturători sau selectorul SU-4 cu deschiderea curenţilor de aer la maximum.

Condiţiile tehnice de recepţie prevăd ca produsul să conţină max. 1% impurităţi (resturi de codiţe şi alte părţi din plantă), corpuri străine organice- max. 1,5% şi minerale- max. 0,5%,  umiditate- max. 12%.

Compoziţie chimică: După unii autori, în plantă s-au identificat saponozide; fitomelane în uleiul volatil extras din plantă: dodeca – 1,11 – dien-  3, 5, 7, 9 – tetraină; fructele conţin derivaţi fenolici: silimarină şi alţi flavonoizi, acid fumaric etc.

 

Indicatii terapeutice:

Studii facute in Germania, Statele Unite, Italia, Austria au aratat ca armurariul este in prezent unul dintre cele mai puternice remedii naturale contra afectiunilor hepatice, aflate in explozie in ultimul deceniu.

 

Mai mult, armurariu este un anti-toxic redutabil, ajutand organismul sa reziste celor mai puternice otravuri, de la ciupercile toxice, pana la gazele industriale sau metalele grele.

Inainte de a cumpara ceaiul de armurariu, uitati-va cu atentie la termenul sau de valabilitate, intrucat este o planta cu principii active foarte sensibile si care se degradeaza puternic in timp.

Din acest motiv si prepararea sa este foarte delicata, asa cum vom vedea in continuare:

 

Ceaiul de armurariu
Este, conform parerii cercetatorilor americani, varianta cea mai putin inspirata de a folosi armurariul, intrucat flavonoidele din compozitia sa se degradeaza puternic in contact cu apa clocotita. Din acest motiv, formele de administrare preferabile sunt cele pe care le vom prezenta in continuare:

Pulberea 
Se obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea dupa care se face o cernere prin sita pentru faina alba. Ideal ar fi, spun biochimistii, sa se macine pulberea cu 5-10 minute inainte de administrare, asa incat oxidarea principiilor active sa fie cat mai redusa.

Daca procedeul vi se pare dificil atunci pastrati pulberea de armurariu intr-un borcan ermetic inchis, la rece si la intuneric, nu mai mult de 4-5 zile. Se ia 1 lingurita rasa de pulbere de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se tine sub limba vreme de 10-15 minute, dupa care se inghite cu apa.

Extractul hidroalcoolic (tinctura)

Este, probabil, forma de administrare ideala, pentru ca acest preparat se poate pastra mult timp (2 ani), fara a-si pierde calitatile terapeutice.

Iata cum se prepara tinctura: se pun intr-un borcan douazeci de linguri de pulbere de seminte de armurariu, care se acopera cu alcool alimentar de 50 de grade, amestecand incontinuu.

Cand intreaga masa de pulbere a fost acoperita, ramanand deasupra un strat de alcool de doua degete, se inchide borcanul ermetic si se lasa continutul la macerat vreme de 14 zile, dupa care se strecoara.

Extractul obtinut se pune in sticlute mici, inchise la culoare, si se pastreaza vreme de maximum 2 ani. Se administreaza de regula o lingurita, de 4 ori pe zi.

Infuzia combinata
Cum arata si numele, combina extractia la rece cu cea la cald, ajutand astfel la conservarea principiilor active. Se prepara astfel: 1-2 lingurite de pulbere de seminte de armurariu se lasa la inmuiat intr-o jumatate de cana de apa de seara pana dimineata, cand se filtreaza; maceratul se pune deoparte, iar pulberea ramasa se opareste cu o jumatate de cana de apa fierbinte 20 minute, dupa care se lasa la racit; se combina cele doua extracte; se bea acest preparat cu un sfert de ora inainte de masa. Doza: 3 cani pe zi.

 Cataplasma

2-3 linguri de pulbere fin macinata din seminte de armurariu se amesteca cu apa calduta pentru a forma o pasta ce va fi aplicata extern pe locurile afectate. Se leaga deasupra un tifon curat, cataplasma fiind mentinuta astfel timp de minimum 2-3 ore. 

Boli in care se folosesc semintele de armurariu:

Hepatita virala A, B si C – numeroase studii efectuate in Statele Unite au aratat ca flavonoidele din compozitia semintelor de armurariu favorizeaza regenerarea celulelor hepatice, maresc capacitatea organismului si in special a ficatului de a se apara de infectii.

Intr-o prima faza, armurariul se ia sub forma de infuzie combinata (intrucat se recomanda un aport consistent de lichide): 1 litru si jumatate pe zi, vreme de 3 saptamani.

Apoi se face o pauza de 15 zile, dupa care armurariul se administreaza sub forma de pulbere, din care se ia o lingurita de 4 ori pe zi.

Icter, insuficienta hepatica – silibinina continuta de armurariu impiedica procesul de acumulare a toxinelor in ficat, favorizeaza activitatea celulelor hepatice, stimuleaza eliminarea compusilor toxici din celulele hepatice.

Se administreaza zilnic jumatate de litru de infuzie combinata de armurariu, in cure de doua saptamani, cu o saptamana de pauza.

Ciroza hepatica – o comisie medicala oficiala din Germania a dat in urma cu doi ani avizul favorabil pentru folosirea armurariului in tratamentul bolnavilor de ciroza. Aceasta planta, se spune in raportul comisiei, este un foarte bun stimulent al activitatii ficatului, impiedica fribrozarea acestuia si ajuta la regenerarea sa. Se ia sub forma de pulbere cate o lingurita rasa de patru ori pe zi, in cure de 21 de zile, cu 15 zile de pauza.

Diskinezie biliara, litiaza biliara – se face un amestec de tinctura de armurariu si tinctura de anghinare, in proportii egale. Se ia din aceasta combinatie o lingurita de patru ori pe zi, de preferinta inainte de mesele principale.

Are un puternic efect de stimulare a productiei de bila, favorizeaza eliberarea acesteia, impiedica acumularea calculilor la nivelul vezicii biliare si diminueaza starile inflamatorii.

Tratamentul se recomanda si in cazul dispepsiei sau al digestiei dificile.

Otravire cu ciuperci toxice – se consuma vreme de 10 zile din abundenta infuzie combinata de armurariu (minimum un litru pe zi), care sustine activitatea hepatica si neutralizeaza direct actiunea unor substante toxice din ciuperci (in special amanitina si faloidina).

Intoxicatie cu metanol, cu tetraclorura de carbon, cu metale grele (plumb, mercur), cu medicamente care ataca ficatul – se administreaza vreme de o saptamana un litru si jumatate de infuzie combinata de armurariu pe zi. Este un tratament adjuvant foarte util pentru protejarea organelor interne si a sistemului nervos.

Alcoolism – se fac cure de trei saptamani, cu doua saptamani de pauza, cu infuzie combinata de armurariu, din care se bea un litru pe zi. Armurariul nu diminueaza depedenta de alcool, insa ajuta la refacerea ficatului (greu incercat de consumul sistematic al acestei substante) si, foarte important, sustine activitatea nervoasa, ajutand chiar la recapatarea reflexelor si a coordonarii normale, reducand tremurul membrelor si alte simptome de acest gen. Un studiu facut pe pacientii alcoolici dintr-un spital de profil din Spania sub conducerea medicului A. ParEs a pus in evidenta toate aceste efecte benefice ale armurariului.

Doua aplicatii externe

Psoriazis – se aplica o data pe zi o cataplasma cu pulbere de seminte de armurariu, pe locurile afectate. Suplimentar se face o cura interna cu seminte de armurariu, sub forma de tinctura, 4 lingurite pe zi, pentru dezintoxicare.

Adjuvant in cancerul de piele – o data la doua zile, se pun cataplasme cu pulbere pe zona bolnava. Suplimentar, se face un tratament intern, asa cum vom vedea in capitolul special dedicat bolii canceroase.

Armurariul si cancerul
Semintele de armurariu sunt „gaselnita” de ultima ora a cercetatorilor care cauta noi mijloace pentru prevenirea si combaterea bolii canceroase. Zeci de studii, unele dintre ele finalizate, alte in curs de derulare, arata ca semintele acestei plante sunt un inamic redutabil al cancerului.

Ele sunt recomandate atat persoanelor sanatoase, pentru a preveni aceasta maladie, cat si celor deja bolnave, pentru a o putea combate si pentru a-i diminua efectele nefaste asupra organismului.

Iata cateva elemente practice in acest sens:
Pentru a preveni cancerul: faceti la fiecare schimbare de anotimp o cura cu seminte de armurariu, consumand 4 lingurite de tinctura pe zi, vreme de trei saptamani.

Aceasta planta activeaza sistemul imunitar (favorizand fagocitarea celulelor maligne), neutralizeaza radicalii liberi, reintinereste organismul. Studii facute in randul populatiilor mediteraneene si din Asia Centrala, unde aceasta planta este consumata in mod traditional, arata ca incidenta cancerului este de pana la trei ori mai mica la cei care consuma frecvent aceasta planta.

Combaterea efectelor adverse ale chimioterapiei – este un domeniu de maxima importanta pentru cei care recurg sau au recurs la medicatia de sinteza, pentru combaterea bolii canceroase. Semintele de armurariu (arata studiile facute in cateva spitale americane) sunt printre putinele remedii cunoscute care au eficienta dovedita in combaterea teribilelor efecte adverse ale citostaticelor.

Un litru de infuzie combinata de armurariu, consumata zilnic vreme de 20 de zile, sustine activitatea hepatica, mentine capacitatea de lupta a sistemul imunitar si impiedica aparitia simptomelor neurologice, provocate de administrarea acestui tip de medicatie.

Cancerul de prostata si hepatic – sunt cele doua localizari ale bolii canceroase, in care a fost verificata clinic actiunea favorabila a semintelor de armurariu sau a silimarinei (un complex de principii active secretate de aceasta planta). Se ia cate o lingurita de pulbere de seminte de 4 ori pe zi, in cure de 15 zile, cu 10 zile de pauza.

Alte forme de cancer, in care studiile de laborator au pus in evidenta actiunea curativa a armurariului, sunt cancerul pulmonar, cancerul la san, cancerul ovarian, cancerul la intestinul gros si cancerul de piele. In prezent sunt in derulare studii care – se spera – vor confirma eficienta acestei plante lipsite de toxicitate in toate aceste forme de cancer.

Surse:

http://www.formula-as.ro 

http://www.selene.ro

 



Related Articles

Albăstreaua (Centaurea cyanus)

  Zona/ Regiune: – Albastrelele cresc in zonele de campie si de deal (mai ales pe langa lanurile de cereale), dar

Abies alba (brad)

Zona/ Regiune:   -Este o specie europeană, răspândită în Carpaţi şi în Europa vestică. Limita răsăriteană a bradului trece pe

Afinul (Vaccinium myrtillus)

  Zona /Regiune: -Creste in regiunea de munte prin taieturile de paduri, mai ales prin goluri alpine, in asociatie cu